Porumbeii sunt păsări monogame adică trăiesc în perechi. Maturitatea sexuală o ating la vîrsta de 5-7 luni, iar reproducerea o încep la 8 luni, cand sunt dezvoltaţi fizic. 
Crescătorul va potrivi perechile pentru reproducţie în aşa fel încît să se poată obţine caracteristicile maxime ale rasei respective.

Perechile se închid pentru scurt timp în boxe pentru împerechere sau chiar în cele de cuibărit, pentru ca partenerii să se obişnuiască unul cu altul şi să se obişnuiască cu cuibul ce lea fost dat. 
Femela depune în cuib, într-o perioada de împerechere, doua oua albe şi lucioase. Primul ou îl depune după 10-12 zile în ciclu normal  de la împerechere, iar al doilea la un interval de 44 de ore.

Greutatea unui ou este de circa 22-28g. 
Clocitul începe după depunerea celui de-al doilea ou şi se face de către ambii parteneri cu schimbul. Masculul cloceste ziua între orele 9-18, iar restul timpului femela. După 3-4 zile de la începerea clocirii, la ovoscop (dispozitiv pentru examinarea embrionilor din ou), sau la lumina unui bec mai popular se poate vedea dacă ouale au fost fecundate sau nu.

Pe parcursul clocitului culoarea cojii oualor devine tot mai închisă la culoare. 
Puii eclozează dupa 17-18 zile de la clocire şi au greutatea în funcţie de rasa, aproximativ 16-22g. După 15 zile de la clocire, în faza terminală a clocitului, în gusa masculului şi a femelei, începe o secreţie de lapte de porumbel, secreţie reglată pe cale hormonală. Sub influienţa hormonului hipofizar, în timpul clocitului peretele intern al guşii se îngroasă mult, epiteliul său creşte şi se exfoliază. În urma acestui proces, se adună în gusă o secreţie galbenă, ca şi o pasta, care conţine celule epiteliale, picături de grăsime şi apă.

Puii, în primele 4-5 zile, primesc doar lapte de porumbel. De la a 5-a zi, pe langa acel lapte, părinţii le dau puilor şi seminţe înmuiate în gusă, a caror cantitate se măreste în funcţie de vîrsta puilor. Secreţia laptelui se opreste cînd puii ajung la varsta de 12-14 zile, cand aceştia deja primesc doar seminţe înmuiate. Hranirea puilor o fac prin regurgitare, puii işi introduc ciocul în gura 
părinţilor, iar aceştia prin regurgitare la dau hrana. Părinţii işi acoperă puii în primele 8-10 zile de la ecloziune. La vîrsta de 6 zile, puii încep a se îmbraca în pene, iar părinţii ii părăsesc tot mai mult, pregătinduse pentru o noua perioada de clocire.

Ducerea materialului de cuib preced depunerea ouălelor care se produce cu 6-10 zile înainte ca puii mari să părăsească cuibul. 
Perioada dintre doua ponte este de 30-45 zile.Unele perechi întrerup reproducerea în perioada năpîrlirii (august-septembrie), altele o continuă. Acestea din urmă fiind mai prolifice. La vîrsta de 28-30 zile puii sunt cei mai apţi pentru a-şi lua zborul.